Strelitzia sau Pasarea Paradisului - Plante exotice

Strelitzia, cuprinde 4 specii perene erbacee. Este originară din Africa de Sud. Este o plantă perenă, cu rădăcini care pătrund adânc în sol, cu frunze mari olbongi, lung peţiolate. Tija florală are 0.9 - 1.6m lungim, este aproape rotundă şi poartă o influorescenţă care cuprinde 3 7 flori. O floare este formată din 3 sepale, 3 petale albastre şi 5 stamine portocalii. Petalele (una scurtă şi doua lungi) sunt unite şi ascuţite.

Strelitzia Nicolai este specia cea mai mare, putând ajunge până la 10 m înălţime.

strelitzia nicolai

Lucrări de întreţinere:

Afânarea solului:cel puţin odată pe lună

Udatul: se udă de 2 3 ori pe lună, iar în perioada caldă a anului de 4 5 ori pe lună. În perioada de repaus (mai, august) nu se udă.

Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:

• Lumina: Strelitzia este o plantă pretenţioasă din acest punct de vedere şi de aceea numai când este în repaus (mai-august) se poate face umbrire în camera, sau locul în care o creştem.

• Temperatura : optimă pentru Strelitzia este de 15-17 °C noaptea, 17-20 °C în zilele noroase şi 22-25 °C în zilele însorite. Temperaturile mai ridicate forţează înflorirea dar reduc producţia de flori şi calitatea acestora.

• Strelitzia are pretenţii ridicate faţă de apă. Atât seceta cât şi excesul de apă sunt total nefavorabile plantelor. Trecerea de la o stare la alta produce şocuri în viaţa plantelor.

Boli şi dăunători:

1. Septerioza: pe frunzele infectate apar pete circulare de 1-6 mm , albicioase cu marginea brună. Petele sunt solitare sau confluente şi în condiţii favorabile determină uscarea frunzelor. În dreptul petelor apar punctişoare negre cu picnospori.

2. Păianjenul roşu comun: se aşează pe partea infectată a frunzelor sub formă de colonii, sugând sucul celular.Frunzele atacate se decolorează şi se uscă.

3. Tripsul occidental: atacă frunzele şi florile care devin lucioase argintii.