Strelitzia sau Pasarea Paradisului
Ultima modificare: 2011-01-25 | Primul publicat: 2009-02-12
(0/0)
Listeaza articol »
Trimite articol »
Vrei sa adaugi articolul la favorite?
Vrei sa stergi articolul din favorite?
Adauga la favorite »
Sterge din favorite »
Articolul a fost adaugata la favorite!
Articolul a fost stearsa din favorite!
Când floarea este deschisă are forma unei păsări exotice, de unde numele de pasărea paradisului. Ghivecele în care se cultivă trebuie de fie adânci de 0.7 – 1 m , deoarece streliţia are sistemul radicular foarte profund. Creşte între 1 – 2 m înălţime.
Strelitzia, cuprinde 4 specii perene erbacee. Este originară din Africa de Sud. Este o plantă perenă, cu rădăcini care pătrund adânc în sol, cu frunze mari olbongi, lung peţiolate. Tija florală are 0.9 - 1.6m lungim, este aproape rotundă şi poartă o influorescenţă care cuprinde 3 7 flori. O floare este formată din 3 sepale, 3 petale albastre şi 5 stamine portocalii. Petalele (una scurtă şi doua lungi) sunt unite şi ascuţite.
Strelitzia Nicolai este specia cea mai mare, putând ajunge până la 10 m înălţime.
Lucrări de întreţinere:
Afânarea solului:cel puţin odată pe lună
Udatul: se udă de 2 3 ori pe lună, iar în perioada caldă a anului de 4 5 ori pe lună. În perioada de repaus (mai, august) nu se udă.
Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:
- Lumina: Strelitzia este o plantă pretenţioasă din acest punct de vedere şi de aceea numai când este în repaus (mai-august) se poate face umbrire în camera, sau locul în care o creştem.
- Temperatura : optimă pentru Strelitzia este de 15-17 °C noaptea, 17-20 °C în zilele noroase şi 22-25 °C în zilele însorite. Temperaturile mai ridicate forţează înflorirea dar reduc producţia de flori şi calitatea acestora.
- Strelitzia are pretenţii ridicate faţă de apă. Atât seceta cât şi excesul de apă sunt total nefavorabile plantelor. Trecerea de la o stare la alta produce şocuri în viaţa plantelor.
1. Septerioza: pe frunzele infectate apar pete circulare de 1-6 mm , albicioase cu marginea brună. Petele sunt solitare sau confluente şi în condiţii favorabile determină uscarea frunzelor. În dreptul petelor apar punctişoare negre cu picnospori.
2. Păianjenul roşu comun: se aşează pe partea infectată a frunzelor sub formă de colonii, sugând sucul celular.Frunzele atacate se decolorează şi se uscă.
3. Tripsul occidental: atacă frunzele şi florile care devin lucioase argintii.