Ca sa ne mai destindem putin...am sa incep cu o povestioara tare draga mie ( iubesc povestile, mai putin imi plac glumele, bancurile )




Intr-o zi ingerul florilor cobori pe pamant si incepu sa caute prin campii, prin paduri, prin gradini, floarea pe care el o iubea mai mult.
Pe cand zbura el incoace si incolo, lungile lui aripi il dusera intr-o gradina unde crestea o frumoasa lalea rosie, dreapta si mandra si cu pufusor auriu. Si ingerul o intreba:
- Unde ai vrea sa traiesti ca sa fii fericita, vesela mea Lalea?
Raspunsul veni imediat:
- As vrea sa traiesc in iarba catifelata a unei pajisti din jurul unui palat, unde culorile mele stralucitoare sa se arate cu voiciune pe zidurile invechite ale castelului. Mi ar placea ca o printesa sa se aplece la mine, sa ma mangaie cu degetele ei fine si sa-mi spuna cat sunt de frumoasa!
Atunci ingerul se intoarse trist de la laleaua cea trufasa si se adrsa trandafirului:
- Unde ai vrea sa traiesti ca sa fii fericit, frumosul meu Trandafir?
- As vrea sa ma urc pe zidurile castelului, spuse trandafirul. Eu sunt plapand si am mare nevoie sa fiu ajutat si ocrotit.
Atunci ingerul se intoarse trist de la trandafirul preocupat de sine insusi si se indreapta spre campie.
Intalni in sfarsit pe modesta papadie galbena, in iarba din livada.
- Unde ai vrea sa traiesti ca sa fii fericita, buna mea Papadie, intreaba el.
- Ah! exclama papadia, vreau sa traiesc peste tot unde copilasii pot sa ma gaseasca: de-a lungul drumului ce duce la scoala, pe camp unde ei vin sa se joace, prin curtile marilor orase. Dorinta mea este aceea de a inveseli pe toata lumea cu vioiciunea culorii mele.
Atunci ingerul florilor puse cu dragoste mana pe capul auriu al papadiei si spuse:
- Tu esti floarea pe care eu o iubesc cel mai mult.
Tu vei inflorii peste tot, de primavara pana toamna si vei fi floarea copiilor.

Si eu stiu o poveste de genul cu un ghicocel.

O legenda despre originea ghiocelului spune ca dupa ce a fost alungata din rai,Eva statea si plangea.Un inger a venit sa o consoleze.De la alungare,nu mai inflorise nici o floare ,dar zapada cadea fara incetare.Si cum ii vorbea ingerul Evei,acesta a prins un fulg de zapada,a suflat peste el si astfel a aparut primul ghiocel pe pamant. Floarea a inflorit si s-a nascut speranta.
In Germania exista alta legenda a ghiocelului.Cand Dumnezeu a facut toate lucrurile pe pamant,El a rugat zapada sa mearga la flori si sa ia putina culoare de la ele.Una dupa alta,florile au refuzat. Atunci,foarte suparata,zapada a rugat un ghiocel sa-i dea putin din culoarea sa,iar ghiocelul a acceptat. Ca recompensa,zapada il lasa sa infloreasca primul.

Ce frumossssssssssss...la fel ca si ghiocelul....

Iti plac si tie povestile?

O da. Mai ales legende de genul asta. Cu pasari stiu mai multe. Cu flori prea putine. Daca mai stii mai pune.

Si eu mai stiu dar nu chiar cu flori...merge si altfel de poveste, nu? Doar sunteam la Sa ne destindem putin, nu?

Legenda Florii Soarelui

Despre originea florii soarelui există în mitologia greacă o legendă: se spune că, demult, Clydie, o nimfa a stejarului, era îndrăgostită de Apollo, zeul soarelui. Dar Apollo nu era îndrăgostit de ea. Aşa că ea stătea toată ziua, de la răsărit până la apus, uitându-se la iubitul ei Soare. Ca printr-o minune, trupul nimfei s-a transformat într-o floare. Picioarele i-au devenit o tulpină zveltă, iar fata o floare de soare. Părul ei bălai a devenit un şirag de petale galbene. Transformată într-o floare, Clydie încă se mai uită după soare în fiecare zi.

Sau una romaneasca.


Demult, demult, când lupul o fo´ cioban la oi şi vulpea cloşcă, pe meleagurile noastre trăia un împărat vestit. Singura lui amărăciune era că avea numai o fată; da´ tare faină. Vineau feluriţi prinţi din toate împărăţiile în peţit dar fata nu şi nu, că ea nu vre să se mărite.
Ce credeţi ?! Fata împăratului s-o îndrăgostit, într-ascuns, de Soare.. O mers şi-o spus părinţilor ei că atâta va merge până va da de Soare. Au plâns părinţi de s-or uscat dar nu s-or putut pune în cale-i. Şi şi-o luat fata ceva bani şi ceva merinde de la părinţi şi s-o tot dus până ce calul o căzut de sub ea de obosală. Atunci fata şi-o luat câtă merinde o putut duce şi s-o tot dus până ce o ajuns la palatul Soarelui.
Când s-o-ntors Soarele sara acasă şi-o băgat în grajd căruţa de aur cu care luminează tătă ziua. Apoi, grijind de cai o văzut-o într-un colţ pă fata de-mpărat şi s-o îndrăgostit de ea.
Şi s-au căsătorit ei dar nu puteau sta decât numa pă-ntunerec. Căci cine vedea Soarele se prefăcea în floare. Într-o noapte, frumoasa fată nu şi-o putut ţâne firea şi s-o uitat c-o lumânare la Soare şi l-o sărutat pe frunte de drag ce-i era... Soarele s-o trezit la atingerea ei şi blăstămul s-o-mplinit.
Fata s-o făcut o floare frumoasă care să-ntoarce tătă ziua cu faţa cătă Soare şi să cheamă d-atuncea - Floarea Soarelui.

Frumoase...dar triste ( mai ales prima povestioara )...
Oare aceste povestioare au un strop de adevar? Ce ziceti?

Aceasta am citit-o in aceasta dimineata si m-a impresionat f tare....

A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba.Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei.
Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei.
Intr-o zi norocoasa cineva ia donat o pereche de ochi.Atunci ea a vazut totul si pe prietenul ei .

Acesta apoi a intrebat-o ,acum ca potzi vedea te maritzi cu mine, fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb , si i-a spus : "imi pare rau , dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb ".

Prietenul ei ,a plecat in lacrimi si i-a spus: "TE ROG SA AI GRIJA DE OCHII MEI...

oai si pe asta am citit-o. este si un video pe net care merge pe povestea asta. cu o fata care orbeste si apoi baiatul ii da ochii ei. o sa o caut pe youtube.

probabil un sambure de adevar au povestile astea in ele. obsesia nu face bine?

Sa inceapa sa iti placa trandafirii floare alba.

O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie, inca de la nastere, cea mai frumoasa floare. Zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor: Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, Cele 3 Gratii i-au dat stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca.



La urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea sa isi poata apara frumusetea. Trandafirul, ca floare a dragostei, trebuia sa fie asociata si Afroditei. Unele povesti spun ca trandafirul a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda.

ce legenda interesanta. mie-mi plac mult trandafirii aia "salbatici", nu cei din comert care sunt modificati genetic

Sa nu ma intelegeti gresit...NU imi place sa primesc trandafiri si mai ales din aceia ROSii...dar IMI place sa-i am in gradina si atat.
O parte din cei galbeni/orange imi sunt inforiti...urmeaza si cei bordo... Pai cu ce am pus si anul acesta, avem 22 de trandafiri in formare..

ok. tie ti-i plac in salbaticie.
pune poze, sa-i vedem si noi.

cum stam cu povestioarele? floare alba e randul tau

oK.....dar eu nu prea am povesti cu plante...mai caut si in caz ca nu gasesc ...scriu o alta poveste...

Iata si cateva bancuri...

Florile

Inainte de a pleca in armata ardeleanul smulge toate florile din gradina. Motivul? "Lenuta, ca nu cumva sa faca copii din flori!..."

Bula la scoala.

Bula la scoala. Invatatoarea:
- Copii ia spuneti-mi voi ce reprezinta pentru voi patria.
Ionescu:
- Holde intinse de grau.
Popescu:
- Sonde si mine.
Bula:
- O campie mare mare cu flori…in mijlocul ei Ochiul Boului si cu Matraguna…incercuiti de o ceata de albastrele; iar in rest 23 de milioane de lacrimioare…

Un roman la Chisinau se apropie de un localnic
- Nu va suparati, caut magazinul "Lumea copiilor"!!.
Moldovanul:
- Nu ma supar, cautati-l.

) prima imi place tare. cred ca am mai auzit ceva banc in genul nascutului din flori.
da e ok. si daca nu mai stii povesti cu flori poti sa ne spui alte povesti.

Aceasta povestioara este una dintre cele mai frumoase si dragi mie...

Iubirea de MAMA

Intr-o zi un inger cobori din cer, fiind insarcinat sa aduca de pe pamant lucrul cel mai frumos pe care-l va putea gasi. Dupalungi si anevoioase zboruri dadu in sfarsit peste o gradina de trandafiri.

Multumit peste masura, facu un buchet de trandafiri si-si lua zborul inapoi spre bolta cereasca. Dar cand incepu sa se inalte vazu un suras de copil.

Uluit se intoarse si culese surasul.

Si langa suras vazu iubirea mamei. Exista oare ceva mai frumos deca iubirea mamei? Ingerul lua deci cu sine trandafirii, surasul copilului si iubirea mamei.

Si cand ajunsese la poarta cerului, iata ca trandafirii se ofilisera, surasul copilului se stersese, dar iubirea de mama era tot atat de curata si frumoasa.

Si el aduse la picioarele Stapanului mult iubit aceasta minune a vietii pamantesti.

Imi place foarte mult povestea asta. cred ca numai o mama poate intelege total povestea asta.

Asa e....
O sa va vina si voua randul si atunci veti intelege mai bine aceasta poveste....